Tabere supraaglomerate și riscuri sanitare
Într-o după-amiază toridă în Head Muhammad Wala, un sat de pe malul unui râu din apropierea orașului Multan, Rubina Nawaz îngrijește un copil bolnav într-o locuință temporară din pături umede și folie de plastic. Casa ei cu două camere a fost distrusă de inundații în septembrie, când râul Chenab a ieșit din matcă, provocând inundații devastatoare în Pakistan din luna iunie. Peste 6 milioane de oameni au fost afectați, iar aproape 1.000 au fost uciși, inclusiv 250 de copii, conform datelor ONU. Aproape 2,5 milioane de persoane au fost strămutate.
Condiții precare în taberele de refugiați
Rubina Nawaz a fost nevoită să se refugieze pe acoperiș cu cei trei copii ai săi când apa a inundat casa. „Noaptea și dimineața următoare nu am avut nimic de mâncare. Fiul meu mă întreba când ne putem întoarce acasă, dar locuința noastră era deja sub apă”, povestește ea. Simptomele fiicei sale, Aneesa, în vârstă de nouă ani, sugerează o posibilă infecție severă cu holeră.
Majoritatea persoanelor afectate de inundații sunt cazate în tabere temporare, organizate de guvern. Cei mai norocoși au reușit să se adăpostească la rude sau familii gazdă în zone mai sigure. Totuși, chiar și cu nivelul apei scăzut, apa stătătoare și contaminarea cu canalizare reprezintă o amenințare pentru cei din tabere, unde au doar facilități de gătit și igienă de bază și acces limitat la apă potabilă.
Creșterea cazurilor de boli
Deși nu există date oficiale despre holeră în regiune, doctorii din spitalele publice și private din Multan raportează o dublare a cazurilor de holeră și malarie de la inundații. Problemele gastrointestinale sunt în creștere, ceea ce duce la supraaglomerarea secțiilor de urgență. Un medic anonim menționează: „Tratam în mod normal 40-50 de pacienți pe zi, dar acum sunt aproape 100 de pacienți cu probleme gastro legate de inundații.”
Acces limitat la îngrijire medicală
Zona Multan are o populație de aproximativ 5 milioane de oameni și se întinde pe 3.720 km pătrați. Primele estimări arată că inundațiile au provocat daune de până la 15% din locuințe. „Taberele de ajutor din Multan au facilitat cazarea a 56.415 persoane”, afirmă un oficial guvernamental. Cu toate acestea, cei intervievați în trei dintre taberele de strămutați nu au avut acces la facilități medicale sau nu au văzut un doctor sau un asistent medical.
Provocări suplimentare pentru femei și copii
În taberele de strămutați, locuitorii se plâng de lipsa toaletelor sigure și private sau a facilităților de igienă pentru femei. Produsele de igienă menstruală sunt indisponibile, iar condițiile de trai fac ca femeile și fetele să fie vulnerabile la hărțuire și violență sexuală. Sumera Bibi, o locuitoare a taberei, spune: „Avem nevoie de îngrijire medicală adecvată, iar prezența unui doctor este esențială. Ne simțim nesigure aici, în tabere.”
Concluzie
Impactul inundațiilor din Pakistan, alături de lipsa asistenței medicale adecvate, amplifică riscurile sanitare, afectând milioane de oameni deja vulnerabili. Boala și lipsa resurselor amenință sănătatea publică, iar intervenția rapidă este crucială pentru prevenirea unei crize umanitare mai mari.
