Nemulțumirea șefului granițelor britanice
Șeful granițelor britanice, Martin Hewitt, a exprimat frustrare față de incapacitatea autorităților franceze de a implementa tactici pentru a distruge și a opri bărcile care transportă solicitanți de azil în ape puțin adânci. Hewitt, comandantul securității la Ministerul de Interne al Regatului Unit, a declarat în fața comisiei pentru afaceri interne a Camerei Comunelor că schimbările rapide de guvern din Franța au reprezentat un „fundal politic” pentru introducerea unei tactici esențiale în combaterea „bărcilor taxi” utilizate pentru a traffica oameni către Marea Britanie.
Tactici maritime și provocările politice
În luna iunie, cabinetul francez a promis să schimbe modul în care este interpretată legislația maritimă pentru a permite poliției să intercepteze bărcile migranților la mare, pentru prima dată, în termen de 300 de metri de coastă. Aceasta a fost considerată de oficialii guvernamentali drept un „schimbător de joc” în eforturile de a opri trecerile, care au depășit 32.000 în acest an. Cu toate acestea, poliția franceză a declarat că nu va acționa fără asigurări că vor fi protejați, bine instruiți și echipați corespunzător. Hewitt a menționat că procesul de implementare a acestor tactici este „frustrant” și a subliniat importanța acestora în contextul actual.
Impactul crizei migrației
Numărul de decese în Canalul Mânecii a atins niveluri „oribile” în iarna trecută, în condițiile în care persoane disperate au încercat să ajungă în Marea Britanie prin intermediul bărcilor mici. Organizația Internațională pentru Migrație (IOM) a raportat că anul 2024 a devenit cel mai mortal an înregistrat pentru decese în Canal, cu cel puțin 82 de victime, inclusiv 14 copii. Hewitt a observat o schimbare în originile solicitanților de azil, mulți provenind din Eritreea, Etiopia, Sudan și Somalia, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a mortalității.
Resursele insuficiente în gestionarea migrației
Președinta comisiei, Karen Bradley, a dezvăluit că doar 12 oficiali lucrează la strategia guvernamentală de „unul în, unul afară” pentru a reține solicitanții de azil din Canal și a-i returna în Franța, în schimbul acceptării unui număr similar de solicitanți care au familie în Regatul Unit. Comparativ, peste 1.000 de oficiali lucrau pentru planul anterior referitor la Rwanda. Hewitt a subliniat că noul acord implică un număr mult mai mare de persoane care lucrează în domeniul aplicării legii și al imigrației, însă distrugerea rețelelor de trafic de persoane va necesita timp.
Concluzie
Frustrările exprimate de Hewitt reflectă provocările continue în gestionarea migrației și necesitatea unei cooperări mai eficiente între Regatul Unit și Franța pentru a aborda criza umanitară din Canalul Mânecii.