Rusia și Iranul propun o amânare a reimpunerii sancțiunilor nucleare
Rusia și Iranul ar putea susține o extindere a termenului de șase luni înainte ca puterile europene să reimpună sancțiuni cuprinzătoare ale Națiunilor Unite împotriva Iranului, din cauza refuzului acestuia de a permite inspectorilor ONU accesul la site-urile nucleare, după atacul israeliano-american din iunie. Franța, Marea Britanie și Germania, cunoscute sub denumirea E3, au amenințat de mult timp că vor activa un mecanism de „snapback” al sancțiunilor la Consiliul de Securitate al ONU înainte de 18 octombrie, când un acord nuclear vechi de 10 ani între Teheran și marile puteri expiră.
Întâlniri și negocieri în Geneva
Oficiali de rang înalt din Iran și cele trei mari puteri europene urmează să se întâlnească marți la Geneva pentru a discuta cerințele occidentale. Oficialii occidentali au declarat că vor aștepta până la sfârșitul lunii august pentru a decide dacă Iranul este serios în privința negocierilor suplimentare, o extindere de șase luni fiind posibilă doar cu condiția ca Iranul să demonstreze seriozitate în discuțiile cu Statele Unite.
Poziția Rusiei și a Chinei
Rusia și China, două dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, nu pot exercita dreptul de veto asupra activării mecanismului de snapback dacă Europa decide să facă acest pas. Președintele iranian, Masoud Pezeshkian, a discutat cu Vladimir Putin la sfârșitul săptămânii, iar informații preliminare sugerează că Rusia ar fi dispusă să susțină extinderea de șase luni cu posibila aprobată de Statele Unite. O propunere de rezoluție din partea Rusiei, care prevedea extinderea termenului de șase luni, este deja circulată la sediul ONU din New York.
Excluderea Europei din negocieri
Europa a fost în mare parte exclusă din cele cinci runde de negocieri bilaterale între Statele Unite și Iran, inițiate de Trump, care s-au oprit brusc atunci când Israelul a început un atac de 12 zile asupra site-urilor nucleare iraniene. Mecanismul de snapback reprezintă singura cale de reintegrare a puterilor europene în procesul de negociere, acestea fiind esențiale în cadrul acordului nuclear original, dar tot mai marginalizate în diplomație.
Cerințele europene și poziția Iranului
Cerințele europene includ reluarea inspecțiilor, contabilizarea stocului mare de uraniu îmbogățit al Iranului și reluarea discuțiilor diplomatice cu Statele Unite. Liderul suprem iranian, Ayatollah Ali Khamenei, a exclus discuțiile directe cu Washingtonul, dar lasă deschisă posibilitatea unor negocieri cu un mediator, fie din Oman, fie din Norvegia. E3 au amenințat că vor activa snapback-ul până la sfârșitul lunii august, o măsură care ar minimiza riscul de obstrucție din partea Rusiei, având în vedere că Moscova va prelua președinția Consiliului de Securitate al ONU în septembrie.
Propunerea Rusiei și evaluarea programului nuclear iranian
O rezoluție contra-propusă de Rusia prevede o extindere a mecanismului de snapback cu condiția ca acesta să nu poată fi activat cel puțin pe parcursul celor șase luni. Starea reală a programului nuclear iranian nu este cunoscută, deși Donald Trump susține că acesta a fost distrus. Iranul admite că a îmbogățit uraniu până la o puritate de 60%, aproape de 90% necesar pentru arme nucleare, ca răspuns la retragerea Statelor Unite din acordul nuclear în 2018, dar insistă că nu are intenția de a construi o bombă nucleară.
Critici și discuții cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică
Iran a criticat sever Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA), considerând că aceasta oferă credibilitate afirmațiilor Statelor Unite că Iranul ar putea ascunde un program nuclear militar secret. Totuși, IAEA a declarat că, deși nu poate garanta că programul nuclear al Teheranului este complet pașnic, nu are detalii credibile despre un program de arme coordonat în Iran. IAEA a reluat discuțiile cu oficialii iranieni privind termenii pentru reluarea inspecțiilor, iar discuțiile de la Geneva se vor concentra puternic asupra pregătirii Iranului de a-și îndeplini obligațiile sub tratatul de neproliferare nucleară.
În concluzie, situația continuă să fie tensionată, iar rezultatul negocierilor va avea un impact semnificativ asupra stabilității regionale și relațiilor internaționale în contextul programului nuclear iranian.