Exonerarea prințului Harry de acuzațiile de hărțuire
Agenția britanică de reglementare a asociațiilor a exonerat, miercuri, pe prințul Harry de acuzațiile de hărțuire formulate de președinta organizației non-guvernamentale pe care a fondat-o în 2006 în Africa. Totuși, agenția a subliniat eșecurile „tuturor părților” implicate în gestionarea organizației de caritate.
Contextul acuzațiilor
La sfârșitul lunii martie, prințul Harry a anunțat că renunță la rolul său de patron al asociației de caritate Sentebale, înființată în 2006 în Lesotho pentru a lupta împotriva SIDA. Această decizie a venit în urma unui conflict cu președinta consiliului de administrație, Sophie Chandauka, care era acuzată de gestionare deficitară de către membrii consiliului.
Declarațiile publice și investigația
Diferendul a escaladat în momentul în care Sophie Chandauka l-a acuzat pe prințul Harry de „hărțuire” și „intimidare” într-un interviu pentru Sky News. În replică, prințul a denunțat aceste declarații, numindu-le „minciuni”. Ambii au sesizat agenția britanică de reglementare a asociațiilor pentru a-și rezolva disputa.
Concluziile agenției de reglementare
În concluziile publicate, The Charity Commission a declarat că nu a găsit „nicio dovadă” de hărțuire sau de intimidare generalizată, nici de misoginie. Totuși, agenția a criticat „toate părțile implicate” pentru conflictul desfășurat în mod public și a menționat că „incapacitatea administratorilor” de a rezolva litigiile interne a avut repercusiuni asupra reputației organizației. A fost semnalată și „lipsa de claritate” în privința atribuțiilor fiecărei părți, ceea ce a favorizat neînțelegerile.
Implicarea prințului Harry în caritate
Sentebale a fost înființată cu scopul de a continua activitatea prințesei Diana în lupta împotriva SIDA. Rolul de patron al acestei organizații era unul dintre puținele angajamente de caritate pe care prințul Harry le-a păstrat după despărțirea sa de monarhia britanică în 2020 și mutarea în Statele Unite.
Concluzie
Exonerarea prințului Harry de acuzațiile de hărțuire subliniază complexitatea disputelor interne din organizațiile de caritate și evidențiază necesitatea unor structuri de guvernanță clare pentru a preveni conflictele publice și deteriorarea reputației instituțiilor implicate.
