Povestea lui Mick Meaney
Mick Meaney, un muncitor irlandez, a decis să devină cel mai cunoscut „artist al înmormântării”, angajându-se într-un experiment extrem ce a durat 61 de zile. În 1968, cu doar o liră în buzunar, Meaney a crezut că va câștiga celebritate și avere dacă va rămâne îngropat mai mult timp decât oricine altcineva.
Evenimentul din 1968
Pe 21 februarie 1968, Meaney a fost însoțit de susținători și echipe de televiziune în procesiunea prin Kilburn, o zonă cunoscută a comunității irlandeze din Londra. A fost coborât într-o groapă, într-un sicriu de 1,9 metri lungime și 0,76 metri lățime, căptușit cu spumă. Sicriul era îngropat în pământ, cu un tub pentru aer și alimente. Obiectivul său era să bată recordul mondial de 55 de zile, stabilit de un texan pe nume Bill White.
Condițiile de trai sub pământ
Meaney, în vârstă de 33 de ani, a colaborat cu Michael „Butty” Sugrue, un fost artist de circ, pentru a organiza acest eveniment. Îngroparea a fost precedată de o petrecere de rămas bun în pub-ul Admiral Nelson, iar Meaney a fost transportat într-un camion la locul de desfășurare. A avut un sistem de ventilație și un loc pentru nevoile fiziologice. În timpul celor 61 de zile sub pământ, Meaney a stabilit o rutină: se trezea la ora 7, făcea exerciții, mânca, citea și comunica cu oamenii prin telefon.
Finalul experimentului
Pe 22 aprilie, după 61 de zile, Meaney a fost „resuscitat” în fața unei mulțimi entuziaste. Când a fost scos din sicriu, purta ochelari de soare și avea o barbă, zâmbind spre camerele de filmat. A declarat că ar dori să continue pentru încă 100 de zile și s-a considerat „campionul lumii”.
Consecințele faimei efemere
Cu toate acestea, fortuna nu a venit. A existat o suspiciune că Sugrue l-a înșelat pe Meaney, iar planurile pentru un turneu mondial și un contract de sponsorizare cu Gillette nu s-au concretizat. Meaney s-a întors în Irlanda fără bani, iar faima sa a fost de scurtă durată. Niciun reprezentant al Guinness Book of Records nu a recunoscut performanța sa, iar un alt artist al înmormântării a contestat recordul său.
Viața după experiment
Meaney a obținut un loc de muncă cu consiliul județean Cork și a murit în 2003. Fiica sa, Mary Meaney, a menționat că tatăl ei a dorit o viață extraordinară, simțind că, bătând recordul mondial, a devenit „cineva” în ochii lumii.
Experiența lui Mick Meaney rămâne un exemplu al dorinței umane de a depăși limitele și de a căuta recunoaștere, chiar și în cele mai extreme condiții.
