Transformarea Borului prin accesul la apă potabilă
Trei prieteni umplu canistre galbene cu apă și se ajută reciproc să le ridice pe cap pentru drumul scurt spre casă. Nyandong Chang trăiește la cinci minute de chioșcul de apă și vine aici de până la șase ori pe zi. „Este încă muncă grea”, spune ea, „dar cel puțin acum apa este disponibilă și curată.” Până anul trecut, femeile și copiii din Bor, capitala statului Jonglei din Sudanul de Sud, se confruntau cu o sarcină mult mai dificilă – trebuiau să meargă până la o porțiune murdară a Nilului Alb pentru a aduce apă pentru băut, spălat și gătit, riscându-și sănătatea. „Era murdară și putea îmbolnăvi oamenii acasă, dar nu aveam altă opțiune”, spune Chang.
Inundații și soluții durabile
În toamna anului 2020, Bor a fost complet submers, când Nilul Alb și-a depășit limitele, provocând inundații pe care oamenii nu le mai văzuseră de 60 de ani. Părți din Jonglei au rămas sub apă, iar inundațiile extreme, cauzate de schimbările climatice, au dus la strămutarea a aproape 380.000 de sudanezi, conform biroului ONU pentru afaceri umanitare. Totuși, Bor s-a recuperat, iar luna trecută, un proiect de 5,4 milioane de dolari, finanțat de Olanda și Coreea de Sud, a fost predat managementului corporației de stat (SSUWC).
Proiectul de tratare a apei
„În 2020, urgența majoră a inundațiilor a erodat infrastructura, inclusiv sistemul de alimentare cu apă, lăsând comunitatea vulnerabilă la boli transmise prin apă”, spune Thewodros Mulugeta, șeful UNICEF pentru apă, sanitație și igienă (WASH) în Sudanul de Sud. Proiectul a început ca un răspuns umanitar critic, dar s-a transformat într-o soluție pe termen lung pentru aprovizionarea cu apă. Au fost construite diguri de-a lungul râului și au fost stabilite sisteme de drenaj pentru apa de ploaie. O instalație de tratare existentă a fost modernizată într-o instalație „rezilientă la climă”, construită pe teren ridicat, funcționând cu energie solară, minimizând costurile de operare și emisiile de carbon.
Impactul asupra comunității
„Bor, ca niciun alt oraș, cunoaște provocarea apei”, spune Jacob Chol, un ministru de stat din Jonglei. Proiectul a adus locuri de muncă – 30 de angajați au fost instruiți pentru a lucra la planta de apă, inclusiv electricieni, mecanici de pompe, instalatori și tehnicieni de laborator pentru testarea calității apei. Managerul John Jurkuch Yaak este încrezător în sustenabilitatea instalației după retragerea partenerilor internaționali. Au fost conectate 28 de chioscuri comunitare, 704 gospodării, șapte școli și un spital, servind 96.000 de utilizatori, ceea ce reprezintă 80% din populația Borului. Prețul de 3.500 de lire sudaneze (aproximativ 60 de bani) pentru un metru cub de apă este accesibil pentru majoritatea locuitorilor.
Îmbunătățiri în educație și sănătate
La Școala Superioară St. Andrew, conectată la rețeaua de apă, prezența și performanța elevilor s-au îmbunătățit semnificativ. Directorul, John Kuer Barach, afirmă că „părinții sunt fericiți să-și lase copiii să vină înapoi pentru cursurile de după-amiază”. Elevul Nathaniel Thon, în vârstă de 17 ani, povestește despre cum inundațiile din 2020 au adus multe boli, dar acum nu se mai confruntă cu aceleași probleme. Fetele beneficiază, de asemenea, de îmbunătățiri, având acces la apă curată la școală, ceea ce le permite să participe la cursuri fără întreruperi.
Provocări persistente
Deși Bor a făcut progrese, doar 40% din cei 13 milioane de locuitori ai Sudanei de Sud au acces la apă potabilă într-o rază de 30 de minute. Mulugeta subliniază că sunt necesare investiții masive pentru a îmbunătăți sectorul. Yar Paul Kuol, directorul SSUWC, consideră Bor un model de instalație datorită costurilor de operare reduse. Cu toate că ajutoarele internaționale sunt din ce în ce mai greu de găsit, autoritățile doresc să vadă guvernul finanțând astfel de proiecte înainte de a căuta donații externe.
Concluzie
Proiectul de apă din Bor oferă un model eficient de adaptare la schimbările climatice, transformând inundațiile în oportunități, dar rămâne o provocare majoră pentru restul țării, unde accesul la apă potabilă este încă limitat.