Experiența personală a unei artiste
În 2018, Stacey Gillian Abe a încheiat o relație de 10 ani, lăsând-o distrusă emoțional. A devenit tăcută și iritabilă, căutând izolarea și construind bariere emoționale pentru a evita discuțiile despre starea sa. A simțit că nu se va recupera niciodată.
Descoperirea unui loc uitat
Pe parcursul unor plimbări lungi prin Kampala, Uganda, a descoperit un depozit abandonat. Acesta, situat în inima orașului, înconjurat de birouri și fabrici, părea uitat. Între pereții săi se aflau camere cu uși care conduceau spre încăperi mai mici și ascunse. Această goliciune a fost reconfortantă, oferindu-i un sentiment de liniște pentru prima dată în luni întregi.
Proiectul Indigogo
Acest loc izolat a inspirat-o să creeze seria Indigogo, care s-a născut din interesul său pentru vopseaua indigo, stârnit în urma unei rezidențe artistice în Salem, Indiana, în 2017. Aici, a studiat istoria zonei ca un important punct pe calea ferată subterană și a descoperit cercetările autoarei Catherine McKinley despre rutele comerțului cu sclavi și materialele care puteau cumpăra o viață umană.
Reflecții asupra identității
Abe a imaginat sclavii ai căror vieți au fost schimbate pentru indigo și cum aceștia și-au pierdut identitățile, rămânând doar cu amintiri despre existența lor anterioară. Proiectul a fost o explorare a corpului negru în arta sa și a devenit o modalitate de a-și documenta propriile sentimente și parcursul ca femeie de culoare.
Tehnica artistică
A folosit propriul corp în imagini capturate prin fotografie cu expunere lungă, colaborând cu fotograful Giulio Molfese. Deoarece nu puteau controla lumina din depozit, au realizat fotografiile noaptea, iar albastrul a fost o referință la vopseaua indigo.
Reflecții asupra procesului creativ
Seria a fost finalizată în 2020, iar Abe a trecut ulterior la pictură. Privind înapoi, simte recunoștință pentru această oportunitate de a-și exprima trăirile. A fost un timp dificil, dar a reușit să își schimbe perspectiva asupra vieții și a propriei identități, devenind mai puternică și mai înțeleaptă.
Concluzie
Proiectul Indigogo nu doar că a fost o reflecție personală asupra identității și suferinței, ci a și evidențiat legătura istorică complexă dintre vopseaua indigo și comerțul cu sclavi, subliniind importanța memoriei și a artei în procesul de vindecare și auto-descoperire.
