Viitor incert pentru muncitorii din industria textilă din Cambodgia
Tens de mii de muncitori cambodgieni care au fugit din Thailanda din cauza tensiunilor de la graniță se confruntă acum cu un viitor incert. Aceștia se reintegrează într-o piață a muncii precară, afectată de tarifele impuse de SUA. Un impozit de 36% pe exporturile din Cambodgia, instituit de președintele american Donald Trump, va intra în vigoare pe 1 august. Discuțiile comerciale dintre SUA și Cambodgia au fost reluate după un armistițiu convenit cu Thailanda, dar până la termenul limită pentru stabilirea tarifelor nu s-a ajuns la un nou acord.
Impactul tarifelor asupra locurilor de muncă
Tariful este destinat să pună în pericol sute de mii de locuri de muncă, în special în sectorul bunurilor textile, încălțăminte și produse de călătorie din Cambodgia, care angajează aproximativ un milion de persoane, majoritatea femei. Conform ONU, în 2024, SUA a reprezentat cel mai mare cumpărător de bunuri GFT din Cambodgia, cu exporturi de peste 5,2 miliarde de dolari, ceea ce constituie 38,5% din venitul total din exporturi al țării.
Mu Sochua, politician de opoziție și activist pentru drepturile omului, afirmă că 360.000 de muncitori din fabrici depind direct de cererea din SUA, riscând să își piardă locurile de muncă dacă tarifele rămân în vigoare. Femeile, care reprezintă peste 75% din forța de muncă din sectorul textilelor, vor suporta cel mai mult impactul, având efecte negative asupra întregilor gospodării.
Condițiile precare de muncă
Condițiile de muncă sunt deja dificile, iar muncitorii sunt supuși unor ore lungi, protecții minime și salarii stagnante. De exemplu, Hul Voeung și Touch Samnang, un cuplu cambodgian, au revenit recent din Thailanda și acum se luptă să își mențină traiul cu salariul minim de 208 dolari pe lună, lucrând 14 ore pe zi. Samnang afirmă că, odată cu aplicarea tarifelor, va fi foarte greu să găsească loc de muncă, deoarece fabricile mai mari au început să reducă programul de lucru.
Competiția regională și efectele economice
Piața muncii din Cambodgia este în competiție cu țări precum Vietnam și Indonezia, care au negociat tarife de 20% și, respectiv, 19%. Aceste țări beneficiază de mori locale care reduc dependența de țesături chinezești, o resursă pe care Cambodgia nu o are. Este estimat că introducerea tarifului de 36% ar putea duce la o scădere a exporturilor cu 20% până anul viitor.
Un raport din iunie al Better Factories Cambodia arată că aproape jumătate din fabricile GFT chestionate se confruntă cu incertitudini legate de comenzi, iar 15% nu au comenzi confirmate. În acest context, lucrătorii din fabrici sunt preocupați, mulți dintre ei având deja ore reduse.
Revenirea muncitorilor migranți și datoriile
Estimările arată că peste 50% din gospodăriile cambodgiene au datorii, ceea ce face din țară una dintre cele mai credit-penetrate din regiune. Premierul cambodgian, Hun Manet, a cerut băncilor să faciliteze rambursarea creditelor pentru muncitorii care se întorc acasă. Aceasta subliniază problema împrumuturilor cu dobândă mare care captează muncitorii vulnerabili într-un ciclu de datorii.
Tola Mouen, director executiv al Centrului pentru Alianța Muncii și Drepturilor Omului, afirmă că, în ciuda statisticilor oficiale care sugerează aproape o ocupare totală, realitatea este diferită, cu 14% din muncitori câștigând sub 2,15 dolari pe zi și 53% având locuri de muncă nesigure. Este puțin probabil ca Cambodgia să absoarbă întregul număr de muncitori migranți care se întorc din Thailanda, având în vedere opțiunile limitate disponibile acasă.
Concluzie
În acest moment, viitorul muncitorilor din Cambodgia depinde de evoluția negocierilor comerciale cu SUA și de capacitatea țării de a gestiona impactul economic al tarifelor. Fără măsuri adecvate, mii de muncitori riscă să rămână fără locuri de muncă și să se confrunte cu o criză economică profundă.
