Originea Cărții de Kells contestată de noi cercetări
Cercetări recente sugerează că Cartea de Kells ar fi fost creată acum 1.200 de ani în Scoția de Est, în Pictland, nu pe insula Iona, contrazicând astfel credințele tradiționale legate de unul dintre cele mai celebre manuscrise medievale din lume. Această carte este o lucrare iluminată ce redă cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca și Ioan, fiind considerată a fi începută la sfârșitul secolului al VIII-lea în mănăstirea de pe Iona, înainte de a fi mutată în secolul al IX-lea la mănăstirea de la Kells, în County Meath, Irlanda, în urma unei raiduri vikinge. De la sfârșitul secolului al XVII-lea, Cartea se află la Trinity College Dublin.
Descoperiri și concluzii ale cercetării
Dr. Victoria Whitworth, care va publica dovezi în curând, afirmă că mănăstirea din Portmahomack, situată în Easter Ross, la nord-est de Inverness, este cel mai probabil locul unde a fost realizată Cartea de Kells. Acești călugări produceau vellum, pieile de vițel pe care erau scrise manuscrisele, și creau sculpturi elaborate cu inscripții complexe ce seamănă cu cele din Kells, spre deosebire de inscripțiile din Iona, care reflectă o „simplitate și lizibilitate”.
Importanța mănăstirii Kells
Whitworth subliniază că, deși mănăstirea de la Kells a fost fondată în anul 807 d.Hr., aceasta nu a devenit semnificativă până în secolul al IX-lea, moment în care Cartea de Kells nu mai putea fi realizată acolo. De asemenea, Portmahomack a fost un important site creștin în Pictland între anii 700 și 800, fiind distrus de un incendiu, posibil în urma unei raiduri vikinge. Recent, arheologii au descoperit un dalta de sculptor la locul unde călugării produceau vellum, sugerând o legătură strânsă între realizarea cărților și sculptura în piatră.
Paralelele artistice
Whitworth a evidențiat o sculptură de piatră, parte a unei cruci, care conține o inscripție latină similară cu textul Cărții de Kells: „Este cea mai elaborată piesă de piatră sculptată din perioada timpurie a Evului Mediu în Insulele Britanice.” Stilul artistic al Cărții de Kells diferă semnificativ de sculpturile de piatră de pe Iona, care, deși de înaltă calitate, nu prezintă aceeași inventivitate.
Legătura cu manuscrisele nordumbrianene
Până în anii 1990, Portmahomack a fost descoperit ca fiind locul unei importante mănăstiri pictice, prin excavări arheologice. Whitworth menționează că anumiți cercetători au considerat că scriptul din Cartea de Kells semăna mai mult cu cele din manuscrisele mănăstirii insulare de la Lindisfarne decât cu cele din Irlanda. Călugării nordumbriani sunt cunoscuți pentru că au îndrumat pictii, însă până recent nu existau dovezi ale unei mănăstiri pictice care să le susțină aceste sugestii, care au fost adesea ignorate.
Concluzie
Noile cercetări propun o reinterpretare semnificativă a originilor Cărții de Kells, sugerând că aceasta ar putea fi un exemplu remarcabil al artei pictice, ceea ce ar putea schimba percepția asupra contribuției culturale a Pictland-ului în perioada medievală timpurie.
