Atacul asupra taberei de refugiați Zamzam
În aprilie, în timp ce Marea Britanie organiza un summit internațional pentru soluționarea conflictului din Sudan, o grupare rebelă a atacat tabăra de refugiați Zamzam, situată în sud-vestul țării. Gruparea, cunoscută sub numele de Forțele de Sprijin Rapid (FSR), condusă de generalul Mohamed Hamdan Dagalo (Hemedti), a lansat un atac brutal asupra taberei, unde majoritatea locuitorilor sunt femei și copii vulnerabili.
Desfășurarea atacului
Pe 11 aprilie, FSR a început ofensiva, bombardând tabăra cu artilerie și drone. Aproape 500.000 de locuitori ai taberei, care se confruntau cu foametea, s-au văzut nevoiți să fugă. Femeile au fost împușcate, iar multe au ars de vii. Rebelii au răpit aproximativ 50 de adolescente, iar 60 de case ale membrilor tribului Zaghawa au fost incendiate. Medicii din singura clinică din tabără, Relief International, au fost executați, iar masacrul civililor a continuat timp de 70 de ore.
Numărul victimelor
Estimările privind numărul victimelor variază. Până acum, 400 de persoane au fost confirmate ucise, dar o comisie a identificat 1.500 de victime, iar un expert în atrocități susține că cifra reală ar putea depăși 2.000. FSR a avut ca principală țintă o tânără asistentă, Hanadi Dawood, care a încurajat locuitorii să se opună atacatorilor, ceea ce a condus la o strategie complexă de eliminare a acesteia.
Reacția internațională
În timp ce atacul se desfășura, ministerul britanic de externe anunța detalii despre summitul global, fără a menționa incidentul din Zamzam. Cu toate că oficialii britanici primiseră „alerte de atrocități” și Consiliul de Securitate al ONU fusese informat despre un atac iminent, nu au fost luate măsuri pentru a preveni masacrul. Oficialii din Emiratele Arabe Unite, acuzate de susținerea rebelilor, au fost printre participanții la summit.
Contextul mai larg al conflictului
Tabăra Zamzam a fost construită pentru a adăposti membrii triburilor africane persecutate de milițiile arabe, care au evoluat în FSR. În ciuda avertismentelor și a intervențiilor anterioare care au prevenit alte atacuri, FSR a continuat să acționeze liber. Luptătorii FSR aveau superioritate numerică, fiind de șapte ori mai mulți decât apărătorii taberei, iar ajutorul din partea armatei sudaneze nu a venit.
Consecințele atacului
Atacul din Zamzam a evidențiat indiferența comunității internaționale față de atrocitățile din Sudan, cu activiștii din Londra spunând că eforturile lor au fost ignorate. Investigatorii ONU suspectează că atacul a avut ca scop strămutarea deliberată a populației și jefuirea taberei pentru a plăti luptătorii FSR.
Concluzie
Masacrul din Zamzam subliniază gravitatea conflictului din Sudan și lipsa de reacție eficientă din partea comunității internaționale, lăsând populațiile vulnerabile expuse la violență și atrocități sistematice.
