Viața în Gaza: Supraviețuirea în haos
Karim, un asistent medical în vârstă de 20 de ani din Gaza City, a fost strămutat de 13 ori din cauza conflictului. Până la recentul ordin de evacuare forțată din partea Israelului, a locuit în ruinele fostei sale case împreună cu părinții și frații săi. A supraviețuit unei lovituri israeliene în Rafah și a ținut un jurnal pentru a documenta experiențele sale.
Disperarea și pierderea speranței
Pe 17 august 2025, Karim își exprimă pierderea totală a speranței, afirmând că nu crede în zvonurile despre încetarea războiului. Părinții săi sugerează o mutare în Deir al-Balah, dar Karim se simte prins într-o capcană, cu 2 milioane de palestinieni înghesuiți într-o zonă mică, așteptând o moarte lentă. El reflectează asupra cuvintelor fostei prim-ministre israeliene Golda Meir, care a spus că va fi mai greu să ierte arabii pentru faptul că i-au forțat să-și omoare copiii.
Fuga din Gaza City
Pe 18 august 2025, Karim reușește să plece spre Deir al-Balah cu un prieten, călătorind în condiții extrem de periculoase. El observă cum avioanele de război israeliene bombardau Gaza City, iar panică și confuzie îi invadează mintea. Își face griji pentru siguranța familiei sale și caută adăpost.
Provocările de zi cu zi
Pe 19 august 2025, Karim reușește să închirieze un garaj pentru 1.500 de shekeli, dar condițiile sunt precare. Prețurile sunt exorbitante din cauza distrugerilor, iar el constată că, în timpul războiului, oamenii devin mai egoiști și mai agresivi. În ciuda dificultăților, începe să își amenajeze noua locuință, încercând să nu se lase cuprins de nostalgia pentru viața anterioară.
Familia și dorința de supraviețuire
Pe 28 august 2025, Karim își îndreaptă atenția către părinții săi, care refuză să părăsească Gaza City, sperând într-o soluție diplomatică. El observă cum declarațiile israeliene devin din ce în ce mai amenințătoare, iar orașul său natal se transformă într-o pustietate. Se bucură de câteva zile de liniște, dar știe că aceasta este temporară.
Un nou început în Deir al-Balah
Pe 9 septembrie 2025, părinții lui Karim se alătură lui, iar ei transformă garajul într-un cămin. Dar vestea despre ordinul de evacuare emis de IDF îi copleșește. Karim observă cum și alte țări, precum Qatar, devin ținte. El simte că genocidul asupra poporului palestinian este inevitabil.
Celebrări în condiții inumane
Pe 15 septembrie 2025, Karim își sărbătorește mama, care este bolnavă, fără resurse pentru un tort sau un cadou. Își amintește cum, în 2023, au ars o copie din „1984” a lui George Orwell pentru a face pâine. Reflectează la ceea ce ar gândi Orwell despre situația lor actuală.
Recunoașterea internațională și ipocrizia globală
Pe 21 septembrie 2025, Karim observă cum unele țări, precum Marea Britanie și Australia, recunosc Palestina ca stat, dar se întreabă care este efectul real al acestei recunoașteri în timp ce bombardamentele continuă. El denunță ipocrizia celor care acum se alătură protestelor, după ce au ignorat suferința din Gaza timp de doi ani.
Viața cotidiană în criză
Pe 25 septembrie 2025, Karim descrie rutina zilnică a supraviețuirii, cu oameni care mor de foame sau din cauza atacurilor. El își dă seama cât de rapid poate dispărea o viață. Căutând resurse, Karim se confruntă cu dificultăți în a obține burse pentru a evada din această „închisoare” numită Gaza, deoarece testele de limbă și condițiile necesare sunt inaccesibile.
Concluzie
Experiențele lui Karim reflectă disperarea și suferința cotidiană a palestinienilor din Gaza, subliniind impactul devastator al conflictului și lipsa de răspuns din partea comunității internaționale. Această criză umanitară continuă să fie ignorată, în ciuda recunoașterii politice și a apelurilor la acțiune.
