Ionuț Vulpescu îl intervievează pe Ion Iliescu
Ion Iliescu, primul președinte al României de după Revoluția din 1989, a acordat un interviu lui Ionuț Vulpescu cu câteva zile înainte de a fi internat la spital, unde a decedat la vârsta de 95 de ani. În cadrul acestuia, Iliescu a discutat despre frica de moarte și despre viața sa, afirmând: „Nu mi-a fost frică de viață și, poate tocmai asta, face ca relația cu moartea să fie una decentă.”
Reflecții asupra vieții
Iliescu a subliniat că a trăit o viață plină de experiențe diverse, menționând: „Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații.” El a adăugat că nu există o decizie personală asupra cât timp trăiești și că, de-a lungul vieții, a experimentat atât neajunsuri, cât și bucurii. De asemenea, a remarcat că absența accesului la rețelele sociale ar fi contribuit la prelungirea vieții sale.
Atitudinea față de moarte
Ion Iliescu a discutat despre frica de moarte, afirmând că aceasta apare atunci când trăiești frustrat că nu ai realizat ceea ce ți-ai dorit. El a exprimat satisfacția că a făcut tot ce a putut pentru România, fără regrete legate de direcția pe care nu a reușit să o ofere țării. „Moartea e o experiență metafizică”, a spus el.
Mulțumiri și recunoștință
În interviu, Iliescu a mulțumit celor care l-au susținut de-a lungul vieții, inclusiv soției sale, Nina, pe care a descris-o ca fiind partenerul său de drum lung. El a subliniat că viața lor împreună a fost dedicată nu doar lor, ci și societății și României.
Un sfat pentru generații viitoare
Ion Iliescu a încheiat prin a sublinia importanța unei vieți trăite „nonutopic,” subliniind că rețeta nu constă în a căuta o viață ideală, ci în a construi una pragmatică și lucidă. El a afirmat că frica de moarte este parte integrantă a condiției umane și a încurajat oamenii să nu se teamă să fie oameni.
Concluzie
Reflecțiile lui Ion Iliescu asupra vieții și morții oferă o perspectivă profundă asupra valorilor umane și a acceptării inevitabilității morții, subliniind importanța trăirii unei vieți pline de sens și angajament față de comunitate.
